Se vorbeste despre Ava Design Biju: Din dragoste pentru hand made, Ava Design Biju

Prietena Cristina Ologeanu mi-a facut o surpriza si astfel am aparut pe al sau blog: Blogul Mamei Incepatoare. I-am povestit atat de multe incat am devenit foileton :)

Daca vreti sa aflati mai multe despre mine, cititi in continuare:

Adriana Păduraru, sau Pădu, pe scurt. Aşa o ştiu eu pe cea din spatele ”Ava Design Biju”. Aşa am cunoscut-o, apoi a venit domnu’ Adrian Văduva şi a luat-o de nevastă. Dar tot ”Pădu” a rămas pentru mine (scuze, Adi!), deşi, în acte e e doamna Adriana Văduva. Pădu e o tipă care îmi făcea concurenţă serioasă când lucram la Jurnalul Naţional. Nu jurnalistic, ci la capitolul râs. Nu ştiu nici acum care dintre noi era mai ”rânjită”. Dar un lucru ştiu: amândouă râdeam pe rupte.

Adriana şi a ei minune, Mihnea

De pe atunci, Adriana m-a uimit cu îndârjirea ei. Deşi noi făceam glumiţe pe seama pasiunii sale, nu se supăra pe noi. Croşeta. Ciucuraşi, gulere, împletea şi cosea. Nu înţelegeam noi atunci, deh, eram tinerele, de ce o fată de seama ei (vreo 20 şi un pic de ani pe atunci) avea îndeletniciri de bunică. Acum, sincer, o felicit că şi-a văzut de aţele şi croşetele ei. Căci face lucruri minunate. Convingeţi-vă intrând pe site-ul ei. Tocmai din acest motiv am ales s-o iau la întrebări, să o includ în seria de oameni care fac lucruri minunate pentru copii. Bine, ea face şi pentru mămici, sau ne-mămici. Pentru iubitorii şi purtătorii de hand made.
Azi, prima parte a interviului. Mâine, a doua.



Prezintă-te cititoarelor aşa cum crezi tu de cuviinţă. Eu o voi face prin prisma amintirilor care ne leagă
Nu prea am vorbit despre mine. Nici nu știu ce-aș putea zice ca să fie intersant. Sunt o femeie ca toate femeile, o mama ca toate mamele. Mă consider o persoană veselă şi optimistă, care vede tot timpul partea plină a paharului. Lucrez în presă de la 19 ani şi îmi place să croșetez de când eram mică.



Croşetezi, împleteşti de când te ştiu. O, Doamne, cum sună asta, parc-am avea 100 de ani! Deci, croşetezi de mult şi, recunosc, când eram la Jurnalul, ne miram de ce mama naibii croşetezi, că doar bunicile făceau asta? Aşadar, întrebarea mea e: de ce mama naibii croşetezi şi împleteşti?

sandalute astreia

Băscuţă

Am avut şi eu aceasta „teamă”: că lucrul manual este de pe vremea bunicii. Dar mie îmi plăcea să le fac. Să cos (am făcut şi goblen, dar m-am lăsat, durează prea mult), să împletesc (ştiu şi cu andrelele însă nu mă regăsesc în procedeu foarte mult) şi să croşetez. Asta e într-adevăr pasiunea mea. Aş face asta o viaţă, fără să mă plictisesc. Ca să răspund la întrebare, croşetez pentru că îmi place, pentru că mă relaxează, pentru că mă linişteşte. Pentru că aia este clipa în care eu sunt conectată la prezent, fără să mă gândesc ce a fost ieri şi ce voi face mâine. Sunt doar acolo, pentru piesa aia pe care o lucrez, cu tot sufletul meu. Croşetatul pentru mine este terapie.




Citeste continuarea pe Blogul Mamei Incepatoare 

Partea a doua aici.