Adriana Păduraru, sau Pădu, pe scurt. Aşa o ştiu eu pe cea din spatele ”
Ava Design Biju”.
Aşa am cunoscut-o, apoi a venit domnu’ Adrian Văduva şi a luat-o de
nevastă. Dar tot ”Pădu” a rămas pentru mine (scuze, Adi!), deşi, în acte
e e doamna Adriana Văduva. Pădu e o tipă care îmi făcea concurenţă
serioasă când lucram la Jurnalul Naţional. Nu jurnalistic, ci la
capitolul râs. Nu ştiu nici acum care dintre noi era mai ”rânjită”. Dar
un lucru ştiu: amândouă râdeam pe rupte.
Adriana şi a ei minune, Mihnea
De pe atunci, Adriana m-a uimit cu îndârjirea ei. Deşi noi făceam
glumiţe pe seama pasiunii sale, nu se supăra pe noi. Croşeta. Ciucuraşi,
gulere, împletea şi cosea. Nu înţelegeam noi atunci, deh, eram
tinerele, de ce o fată de seama ei (vreo 20 şi un pic de ani pe atunci)
avea îndeletniciri de bunică. Acum, sincer, o felicit că şi-a văzut de
aţele şi croşetele ei. Căci face lucruri minunate. Convingeţi-vă intrând
pe site-ul ei. Tocmai din acest motiv am ales s-o iau la întrebări, să o
includ în seria de oameni care fac lucruri minunate pentru copii. Bine,
ea face şi pentru mămici, sau ne-mămici. Pentru iubitorii şi purtătorii
de hand made.
Azi, prima parte a interviului. Mâine, a doua.
Prezintă-te cititoarelor aşa cum crezi tu de cuviinţă. Eu o voi face prin prisma amintirilor care ne leagă
Nu prea am vorbit despre mine. Nici nu știu ce-aș putea zice ca să fie
intersant. Sunt o femeie ca toate femeile, o mama ca toate mamele. Mă
consider o persoană veselă şi optimistă, care vede tot timpul partea
plină a paharului. Lucrez în presă de la 19 ani şi îmi place să croșetez
de când eram mică.
Croşetezi, împleteşti de când te ştiu. O, Doamne, cum sună asta,
parc-am avea 100 de ani! Deci, croşetezi de mult şi, recunosc, când
eram la Jurnalul, ne miram de ce mama naibii croşetezi, că doar bunicile
făceau asta? Aşadar, întrebarea mea e: de ce mama naibii croşetezi şi
împleteşti?
sandalute astreia
Băscuţă
Am avut şi eu aceasta „teamă”: că lucrul manual este de pe vremea
bunicii. Dar mie îmi plăcea să le fac. Să cos (am făcut şi goblen, dar
m-am lăsat, durează prea mult), să împletesc (ştiu şi cu andrelele însă
nu mă regăsesc în procedeu foarte mult) şi să croşetez. Asta e
într-adevăr pasiunea mea. Aş face asta o viaţă, fără să mă plictisesc.
Ca să răspund la întrebare, croşetez pentru că îmi place, pentru că mă
relaxează, pentru că mă linişteşte. Pentru că aia este clipa în care eu
sunt conectată la prezent, fără să mă gândesc ce a fost ieri şi ce voi
face mâine. Sunt doar acolo, pentru piesa aia pe care o lucrez, cu tot
sufletul meu. Croşetatul pentru mine este terapie.
Citeste continuarea pe
Blogul Mamei Incepatoare
Partea a doua
aici.
